Plante medicinale utilizate in Herbalsauna

Sauna umeda cu plante medicinale

Te-ai gandit vreodata ca natura este o farmacie in aer liber ce ne ofera infinite remedii?

Aceasta ne ofera o paleta foarte larga de plante de unde putem alege in functie de beneficiile pe care vrem sa le obtinem.

Temperatura si umiditatea din Herbalsauna permit eliberarea uleiurilor esentiale continute de lemnul de cedru siberian sau de plante, ce sunt absorbite usor prin piele de catre organism. In rezervorul special din sauna pot fi introduse plante diverse, cum ar fi: busuioc, eucalipt, lavanda, lippi (iarba dulce), pin, rozmarin, petale de trandafir, salvie, cimbru, musetel si multe alte plante.

Plantele medicinale sunt utilizate in Herbalsauna pentru obtinerea efectelor tonifiante, stimulatoare, relaxante sau pentru tratarea multor afectiuni cronice. Acestea isi gasesc locul atat in medicina alopata cat si in medicina naturala.

Achizitionarea de plante sau amestecuri pe baza de plante din farmacii si magazine de produse naturale nu mai constituie in ziua de azi o problema, iar pachetele includ descrieri detaliate despre indicatii, contraindicatii, metodele si normele de utilizare.

Pentru achizitia de amestecuri de plante pentru tratamente ale unor afectiuni cronice, va recomandam Herbalrom (retetele originale au fost realizate de Prof. Univ. Dr. Constantin Milica).

Amestecuri de plante pentru Herbalsauna

PLANTE CU EFECT RELAXANT

LAVANDA

In scop medical se utilizeaza florile, care sunt uscate si folosite apoi la prepararea de infuzii si capsule, sau pot fi procesate pentru extragerea uleiului esential (esenta de lavanda).
Florile contin ulei volatil, principalul component fiind linaloolul. Mai contine alti alcooli – cum este geraniolul, nerolul, lavandulolul –bornel, tanin, cumarine, principii amare, rasini, pectine.

Produsele fitoterapeutice din levantica au actiune:

  • calmanta
  • diuretica
  • coleretica
  • antiseptica
  • cicatrizanta

Uleiul volatil are efectul de a normaliza functia cardiaca, moderand excitabilitatea unor receptori interni.

Indicaţii terapeutice
Fitoterapia cu preparate din levantica este indicata in neurastenie, surmenaj, stari de iritabilitate, migrene si alte dureri de cap, depresie, boli de rinichi si ficat, amelioreaza digestia, elimina flatulenta si stimuleaza secretia biliara. Se considera ca poate fi benefica in unele tipuri de astm. Lavanda se foloseste in baile terapeutice pentru tratarea problemelor circulatorii; este capabila sa usureze durerile reumatice, avand si actiune antipiretica.

In cosmetica
Uleiul de lavanda este recomandat in cazurile de acnee, dermatite si neurodermatite.

Precautii si contraindicatii
Femeile insarcinate sau care alapteaza trebuie sa evite lavanda, desi multe moase o recomanda in timpul travaliului.
Uleiul esential nu trebuie ingerat, desi poate fi aplicat pe piele in cantitati mici, pentru calmarea imediata a arsurilor usoare

IASOMIA

Provine din India, unde este denumita „regina florilor” si este considerata nu doar o planta decorativa, ci si un leac impotriva stresului si a altor tulburari nervoase.

In scop terapeutic a fost folosita inca din cele mai vechi timpuri pentru calmarea sistemului nervos si imbunatatirea circulatiei, iar in scop afrodisiac a fost utilizata pentru stimularea impulsurilor sexuale masculine dar si feminine, fiind adaugata in baile generale sau sub forma de ulei de masaj pentru destinderea muschilor contractati si calmarea durerilor musculare.

Florile iasomiei contin ulei eteric, acetat benzilic, alcool benzilic, linalcool, indol si iasmon. Acestea au actiune relaxanta, efect decontracturant, antiseptic, afrodisiac etc.

Preparatele pe baza de iasomie se recomanda in tratarea depresilor, neurasteniilor, migrenelor, tulburarilor circulatorii, oboselii musculare, reumatismelor articulare, tulburarilor sexuale, frigiditatii, tusei spastice, contracturilor musculare etc.

In teoretie, nefiind efectuate inca studii amanuntite, ceaiul de iasomie ar putea reduce nivelul colesterolului si ar putea duce la evitarea unor eventuale complicatii pentru persoanele care urmeaza un regim alimentar gras.

Ceaiul de iasomie este bogat in antioxidanti si ar putea incetini dezvoltarea numarului de celule canceroase din corpul omenesc, in aceasta zona derulandu-se in continuare cercetari pentru a descoperi in ce masura planta ar putea fi utilizata pentru a vindeca cancerul.

Iasomia – In cosmetica
La nivelul pielii poate fi folosit ceaiul, desi mai potrivit ar fi uleiul de iasomie, persoanele cu ten gras ori cu tendinta de ingrasare putand utiliza acest ceai in cosmetica deoarece joaca un rol semnificativ in reglarea sebumului.

Iasomia – Precautii si contraidicatii
Ceaiul de iasomie nu trebuie baut pe stomacul gol, in caz contrar putandu-va astepta la aciditate la stomac. De asemenea, e bine sa nu consumati acest ceai inainte de culcare, in functie de organismul fiecaruia putand produce insomnie.
Perioada sarcinii este una sensibila pentru femei astfel incat in lunile de sarcina consumul ceaiului de iasomie ar trebui evitat sau, daca nu este posibil, sa fie facut cu moderatie pentru a nu afecta evolutia naturala a fatului prin dezvoltarea unor anomalii. De asemenea, trebuie evitat si in perioada in care mama alapteaza..
Consumul excesiv prin depasirea dozei recomandate poate avea efecte adverse asupra organismului, care ajunge sa reactioneze invers fata de beneficiile de baza ale ceaiului: somnolenta, moleseala, dureri abdominale, chiar disfunctii renale si scaderea imunitatii.
Ceaiul de iasomie nu va fi consumat de persoanele care sufera de boli precum ulcer gastric, ulcer duodenal sau hiperaciditate gastrica.

MUSETEL

Florile pot fi folosite in stare proaspata, dar compusii activi isi pastreaza calitatile timp de un an, daca sunt uscate intr-un loc intunecos si uscat. Musetelul se utilizeaza in special la prepararea de infuzii si extracte.

Florile contin matricarina si matricina, un mare numar de flavonoizi, glucozide si, nu in ultimul rand, fitosteroli si acizi grasi. Uleiul volatil obtinut din flori prezinta un continut ridicat de camazulena si bisabolol.

Indicatii terapeutice
Musetelul este foarte apreciat pentru o intreaga serie de proprietati terapeutice, cum ar fi: actiunea antispastica, antiinflamatorie, carminativa, antialergica, epitelizanta etc. Datele stiintifice arata faptul ca bisabololul poate inhiba dezvoltarea ulcerului de stres. Mai mult decat atat, musetelul are si o actiune cicatrizanta. Un alt beneficiu este acela de inactivare a toxinelor bacteriene, in special a stafilococilor si streptococilor. Pe lista efectelor benefice ale musetelului trebuie adaugata si actiunea sa imunostimulatoare.

Musetelul este utilizat de mult timp pentru tratarea problemelor digestive, cum ar fi digestia lenesa, balonarea si flatulenta.
Studii efectuate recent au demonstrat proprietatea uleiului esential de a calma inflamatiile; in acelasi timp, el are efect antidiuretic si sedativ. Datorita efectelor sale calmante, este adesea inclus in preparatele aplicate extern, pentru tratarea afectiunilor pielii care produc mancarimi puternice, cum este, de exemplu eczema.

Uleiul esential se regaseste adesea in lista de componente a medicamentelor destinate tratarii iritatiilor ochilor, inflamatiei gatului, rinitelor si sinuzitelor. Specialistii in medicina plantelor recomanda musetelul pentru combaterea insomniei, tratarea hemoroizilor si a durerilor menstruale, datorita efectului sau calmant.
Infuzia este indicata in: gastrite, ulcer gastric si duodenal, diaree, colite, enterocolite, recto-colite, infectii urinare, acnee, pentru stimularea functiei hepatice, a apetitului, pentru reducerea durerilor abdominale de natura spastica, pentru durerile premenstruale, pentru prevenirea gripei si guturaiului etc.
Pentru uz extern, este recomandata utilizarea de comprese imbibate intr-o infuzie concentrata, aplicate pe zonele afectate. Compresele cu musetel sunt recomandate in: ulcere varicoase, hemoroizi externi, conjunctivite, eritemele fesiere simple ale sugarilor si copiilor mici.

Musetel – In cosmetica
Extractul de musetel este un adjudvant in tratamentul inflamatiilor si al iritatiilor produse de acnee pe fata si corp. Alaturi de o buna ingrijire a pielii si alte tratamente prescrise de dermatolog, extractul de musetel va poate fi de mare ajutor in vindecarea si prevenirea acneei.

Musetel – Precautii si contraindicatii
Musetelul nu ar trebui administrat in timpul sarcinii deoarece exista riscul sa afecteze fatul. De asemenea, nu se recomanda folosirea musetelului in perioada lactatiei.
A nu se folosi planta daca suferiti de astm sau daca sunteti alergici la plante precum galbenelele si arnica, deoarece musetelul va poate provoca reactii adverse.

VALERIANA

In scop medicinal se recolteaza rizomii, stolonii tulpinile taratoare si radacinile. Radacina contine ulei volatil, acid cafeic, acid clorogenic, substante terpenoide, sescviterpene, acid salicilic, glucide, flavonoizi, taninuri, rasini, cumarine si multe altele.
Principiile active din radacina de valeriana au proprietati sedative asupra sistemului nervos si cardiac, dar si actiune antispastica.

Valeriana – Indicatii terapeutice
Preparatele din radacina de valeriana sunt folosite inca din antichitate ca sedativ. Ele sunt recomandate in nevroze, palpitatii, colici stomacale de natura nervoasa, insomnii, tulburari de menopauza.

Valeriana – Precautii si contraindicatii
Administrata ca tranchilizant, valeriana nu pare sa prezinte efecte toxice adverse, motiv pentru care poate fi administrata chiar si copiilor. Se cunosc totusi cazuri de intoxicatie voluntara sau accidentala prin administrarea in doze excesive. Nu este recomandata utilizarea pe durata nelimitata.

HAMEIUL

In scopuri medicinale se folosesc perii glandulari, ce sunt recoltati de pe conurile femele. Acestea se consuma dupa ce au fost uscate, iar conurile au un gust usor amar si aromat. Cel mai adesea sunt utilizate la fabricarea berii, dar pot fi utilizate si la prepararea de infuzii, pulberi, tincturi si extracte de uz medicinal. In balneoterapie, ele sunt foarteapreciate pentru proprietatile lor calmante.
Atunci cand este folosit in scop medicinal contine ulei volatil (mircen, farnesencariofilen, monoterpene), rasini, principii amare, colina, trimetilamina si asparagina. Cele mai reprezentative substante pe care le regasim sunt humulona si lupulona, dar mai sunt prezente si substante cu efect estrogenic.
Prin substantele active din componenta lor, preparatele din conuri de hamei au o actiune usor sedativa, antibacteriana, antispastica, tonica amara si anafrodisiaca.
Fitoterapia cu preparate din hamei este recomandata in tratarea insomniilor si a tulburarilor gastrice de natura nervoasa.

Administrare:
Pentru tratarea problemelor nervoase: Infuzie – puneti 10 g de conuri de hamei la 1 I de apa clocotita. Infuzati timp de 10 minute. Preparati in modul descris anterior si adaugati 1 I in apa de baie calda. Stati in baie sau in Herbalsauna timp de 20 de minute.

Precautii si contraindicatii
S-a semnalat faptul ca, in timpul recoltarii hameiului, la unii culegatori pot sa apara semne de iritatie pe maini, pe fata, la ochi, insotite de varsaturi si febra. Humulona si lupulona, pot avea efecte adverse toxice.
Hameiul nu este recomandat persoanelor cu tendinte depresive si nici in sarcina, deoarece poate produce contractii ale uterului. Femeile care alapteaza sunt sfatuite sa consume preparate din hamei in cantitati mici.

TEIUL

De la tei se folosesc in scop medicinal florile si frunzulitele alungite de culoare galben-verzui, numite bractee, cat si scoarta, care este macinata si administrata sub forma de pulbere ca atare sau in compozitia unor unguente menite sa amelioreze leziunile de la nivelul pielii.
Florile si mai ales bracteele contin substante mucilaginoase, cum ar fi farnesol, flavonoizi, taninuri, vitamine, substante triterpenice si chiar zaharoza, iar scoarta este bogata in polifenoli si heterozide cumarinice.

Principiile active din flori si bractee fluidifica secretiile din caile respiratorii, inmoaie tesuturile, reduc starile de inflamatie si diminueaza tusea, intensifica transpiratia si au o actiune antivirala. Farnesolul confera preparatelor din flori de tei proprietti usor sedative, iar flavonoizii produc efecte spasmolitice si diuretice.
Infuziile din flori de tei sunt recomandate in primul rand in raceli, stari gripale, bronsite si in general in tratarea infectiilor cailor respiratorii. S-au efectuat studii, in urma carora au rezultat descoperiri interesante in legatura cu utilizarea infuziei de tei in pediatrie. Administrarea ceaiului la copiii care sufera de gripa si raceala s-a dovedit a fi mai eficienta decat tratamentul cu substante de sinteza.
Preparatele fitoterapeutice din flori de tei sunt foarte eficiente in insomnii, stari de tensiune psihica si tulburarile cardiace pe fond nervos.

Administrare:
In starile de nervozitate, insomnii etc., pe langa infuzia din flori de tei, se pot face bai generale sau sedinte de sauna umeda Herbalsauna cu amestecuri de ceai fitobalneologic calmant, in compozitia caruia adaugam, pe langa flori de tei, sulfina si radacina de valeriana.

In uz extern se foloseste in laringite, rinofaringite, amigdalite, stomatite sub forma de gargara, inhalatii si proceduri de sauna umeda.

PLANTE CU EFECT STIMULATOR

EUCALIPTUL

Frunzele sunt bogate in flavonoide liposolubile, taninuri, rezine, cumarine, ceara, piperitona si, mai ales, ulei eteric aromatic, cu aroma puternica, foarte placuta.
Uleiul brut se obtine prin distilare cu vapori de apa, din frunzele proaspete sau semi deshidratate.

Frunzele de eucalipt au efecte antiseptice, bactericide, antifungice, antivirale, antifebrile, expectorante, sudorifice, astringente, hemostatice, cicatrizante, emoliente, antiastmatice, digestive, aperitive, antinevralgice, antireumatice si antisalmonelice.
Foarte multe medicamente utilizeaza eucaliptul in tratarea bolilor respiratorii, bronsite, tuse convulsiva, pleurezie, dar si in gripa, raceli si sinuzita. Poate fi gasit in siropuri, pastile, uleiuri de masaj si uleiuri volatile.

In afectiunile sistemului nervos, eucaliptul are efecte calmante asupra starilor emotionale intense si imbunatateste capacitatea de concentrare. Are efecte invioratoare asupra corpului in stari de oboseala, migrene, dureri de cap sau astenie. Pune uleiul in baie, sauna, candela sau maseaza zona fruntii si a tamplelor.
Poate fi utilizat pentru a tratata cistita prin folosirea bailor in care ai pus 2-3 picaturi de ulei de eucalipt.

Pe piele, uleiul de eucalipt este folosit pentru a trata artrita, furunculele si ranile, iar combinat cu lamaia, tine capusele la distanta.

Precautii si contraindicatii
A nu se utiliza impreuna cu medicamente hipoglicemiante.
Uleiul esential poate provoca insuficiente renale daca este administrat intern. De asemenea, cinoeolul din ulei le poate provoca copiilor convulsii.
Eucaliptul este contraindicat copiilor sub 3 ani, gravidelor si femeilor care alapteaza, sau persoanelor cu afectiuni digestive sau hepatice.

ROZMARINUL

In scop medical se utilizeaza partea aeriana a plantei. Rozmarinul contine un ulei volatil, bogat in borneol, camfor, eucaliptol, flavonoizi, acid rozmarinic, principii amare, rozmaricina si substante di- si triterpenice.
Produsele din rozmarin stimuleaza secretia sucurilor gastrice, au proprietati coleretice, colagoge, antiseptice si diuretice. Uleiul volatil stimuleaza activitatea psihica si imbunatateste oxigenarea creierului.
Preparatele din rozmarin sunt recomandate in afectiunile cailor biliare si hepatice, in anorexie, afectiuni ale stomacului, rinita cronica. Uleiul volatil se recomanda in starile de debilitate fizica, astenie si in convalesceta.

Administrare:
Efectul tonifiant se obtine prin efectuarea unor bai in care s-a adaugat ceai sau extract de rozmarin. Aceste bai se fac in cursul diminetii.

In cosmetica
De asemenea, preparatele pe baza de rozmarin sunt frecvent folosite in combaterea celulitei.

Precautii si contraindicatii
Depasirea dozei terapeutice poate duce la aparitia convulsiilor, de aceea utilizarea uleiului volatil trebuie facuta cu maxima atentie, sub indrumarea medicului.

FENICULUL

In scop medical se utilizeaza semintele, care se recolteaza toamna, cand se ingalbenesc si se folosesc intregi sau se extrage din ele un ulei esential.
Uleiul esential alcatuieste pana la 6% din seminte si contine in principal anetol, plus estragol si fencona. Semintele contin fitosteroli, flavonoide si cumarine.
De asemenea, in seminte se gasesc vitamine A, B, C, saruri minerale de fosfor, potasiu, sodiu, fier , uleiuri volatile ,anetol, fencona, camfen, limonen, felandren, fitosteroli, triterpene, tocoferoli, cumarine, furano-cumarine, acid clorogenic, glucide, pectide etc .

Semintele de fenicul au efect antiseptic, antispastic, carminativ, stomahic, calmant gastric, laxativ, diuretic galactogen ( stimuleaza secretia lactata la mamele care alapteaza), tonic, vermifug, antiparazitar, sedativ nervos, avand efect calmant, confera o stare de multumire, eficient in stari de nervozitate, iritabilitate, efect afrodisiac, antiemetic, antivomitiv). Preparatele pe baza de fenicul sunt asministrate in caz de: sindroame dispeptice, atonie digestiva, balonare, digestie lenta, constipatie, colici abdominale la sugari, colita, enterocolita, insuficienta dezvoltare a sanilor si alte caractere feminine, tulburari de ciclu menstrual, tulburari de menopauza, stimularea secretiei lactate la mamele care alapteaza si/sau care prezinta agalactie, insomnie.

Feniculul este utilizat si pentru calmarea inflamatiilor (in spalaturi oculare) si ale gatului. Este de asemenea expectorant si, datorita efectelor sale antispastice, poate fi utilizat in tratamentul tusei.
Uleiul esential de fenicul este folosit sub forma de aromoterapie.

Fenicul – Precautii si contraindicatii
Femeile care sufera de cancer uterin sau mamar nu trebuie sa utilizeze feniculul. De asemenea, persoanele alergice la morcovi sau telina pot avea reactii alergice si la fenicul.
Feniculul poate produce greata si varsaturi, lichid in pleura si poate genera sensibilitate fata de razele solare, poate induce menstre la femeile aflate la menopauza, iar femeile insarcinate sau care alapteaza nu trebuie sa consume cantitati mai mari decat cele care se gasesc de obicei in alimente.

PINUL

In scopuri medicinale se folosesc conurile, rasina si acele. Mugurii se culeg primavara si din ei se extrage uleiul esential sau pot fi uscati. Acele sunt sursa de uleiuri esentiale utilizate in dezinfectanti. Rasina, care se recolteaza din crestaturile facute in trunchi, se distileaza si este sursa uleiului de terebentina pentru unguente si linimente.

Pinul detine uleiuri volatile (pinen, limonen, beta felandren, silvestren, delta caren), rasini, principii amare, acetone, alcooli, pinipicrozida, pinitol, coniferozida, aldehida anisica, caproica, acetat de bornil, taninuri, fitoncide, substante antibiotice, vitamina C, bioflavonoizi.

Copacul este recunoscut pentru proprietatile sale de dezinfectant bronsic, descongestionant, antiseptic, diuretic, antireumatic, antiiflamator, antimicrobian, expectorant, sedativ, calmant etc.

Pinul este recomandat ca tratament in caz de infectii respiratorii acute, infectii urinare, candidoza, raceala sau nas infundat.

Administrare:

  • ulei volatil (folosit in aromoterapie)

Precautii si contraindicatii
Pana in prezent, nu s-au descoperit efecte negative in tratamentele cu muguri de pin. Nu administrati intern uleiul esential fara avizul medicului. Nu folositi extern pinul daca sunteti predispusi la alergii

SALVIA

In scop terapeutic, de la salvie se utilizeaza frunzele si partile aeriene inflorite.
Frunzele de salvie contin un ulei volatil bogat in substante terpenice, tuiona, tuiol, salven, sabinol. Frunzele mai contin taninuri, principii amare, vitamina B1, C, saruri de potasiu, glicozide, polifenoli si rasini.

Salvia se remarca prin multiple efecte benefice, dar probabil cea mai notabila dintre ele este aceea de a diminua transpiratia (efect antisudorific pronuntat).
Preparatele din salvie diminueaza procesele fermentative din intestin si favorizeaza eliminarea gazelor, stimuleaza secretia de bila a ficatului, au un usor efect hipoglicemiant, actiune antispastica, astringenta si antiseptica, bacteriostatica. Se mai mentioneaza si un efect calmant asupra sistemului nervos.
Produsele din frunze de salvie sunt folosite pentru combaterea transpiratiei excesive in diverse stari, cum ar fi distoniile neurovegetative si menopauza. De asemenea, preparatele din salvie sunt benefice in starile de meteorism abdominal, in dischineziile biliare, ca adjuvant in tratarea diabetului zaharat, in unele dureri abdominale, in inflamatiile mucoaselor (stomatite, gingivite, faringite, amigdalite) si ale pielii sau in acnee.

Precautii si contraindicatii
Nu se administreaza la femeile care alapteaza, deoarece poate diminua secretia lactata.

CIMBRU

De la cimbru utilizam frunzele si petiolele florilor, care se recolteaza la inceputul sezonului de inflorire si se usuca cu grija, intr-un loc ferit de razele soarelui.

Cimbrul uscat se foloseste la prepararea de infuzii, pulberi pentru capsule si produse farmaceutice ca siropurile de tuse. Din ele se poate extrage si un ulei esential, care intra in compozitia unor creme si unguente antiseptice. O planta inrudita, cimbrul spaniol, este folosita si ea pentru calitatile antiseptice ale uleiului esential.
Printre compusii activi din cimbru se numara: uleiurile volatile (carvacol, linalol, pinen, borneol, timol), taninurile, substantele amare, sarurile minerale, mucilagiile

Cimbrul este un antiseptic intestinal, stomahic, carminativ, coleretic, colagog, expectorant; calmant al tusei, diuretic, analgezic, tonic capilar, vermifug.

Preparatele pe baza de cimbru sunt recomandate in caz de : dispepsii, dischinezii biliare, viermi intestinali,plagi, reumatism, guta, seboree. De asemenea, planta ajuta la ameliorarea problemelor digestive precum aerofagia, eructatia persistenta, flatulenta, digestia lenesa si fluxul biliar sarac, precum si la calmarea tusei, guturaiului si astmului.
Studiile au demonstrat ca uleiul esential de cimbru este antiseptic, de aceea este administrat adesea pentru taieturi minore si rani, ca si pentru muscaturile si intepaturile de insecte. Planta este recomandata uneori in tratamentul afectiunilor gingivale.

Cimbru – Precautii si contraindicatii
Pana acum, cimbrul nu a prezentat efecte adverse, dar utilizarea excesiva nu este recomandata.
In sarcina si alaptare este recomandat un consum moderat de cimbru.
Uleiul esential trebuie folosit doar sub supraveghere medicala.

BUSUIOCUL

Partile utilizate in scop terapeutic sunt tulpinile, florile si frunzele, din care se prepara infuzii, decocturi, tincturi si diferite unguente cu efecte benefice asupra sanatatii.
Uleiul volatil este bogat in linalol, eucaliptol, eugenol, estragol, camfor, anetol. De asemenea, acesta mai contine si saponozide triterpenice, iar semintele contin mucilagii.

Busuiocul este utilizat in fitoterapie pentru efectele sale antiseptice, carminative, antiemetice, diuretice, antiinflamatoare, antifungice si febrifuge.
Preparatele fitoterapeutice din busuioc sunt utilizate in afectiuni digestive, colici intestinale, meteorism abdominal, diaree, colita, in infectii ale cailor respiratorii, pofta de mancare scazuta, anorexie si gripa.

In cosmetica
Pentru uz extern, se pot face bai cu aburi sau proceduri de Herbalsauna in care se adauga amestecuri din infuzii concentrate de busuioc pentru tratarea tenurilor sensibile, acneice.

Precautii si contraindicatii
Femeile insarcinate sau care alapteaza trebuie sa evite dozele medicinale de busuioc.
Busuiocul nu trebuie administrat bebelusilor si copiilor mici.
Nu consumati doze medicinale de busuioc pe termen lung

MENTA

Proaspete sau uscate, frunzele se folosesc la infuzii. Uleiul esenţial se aplică extern. Frunzele conţin o cantitate mare de uleiuri volatile, substanţe polifenolice, taninuri, flavonoizi şi principii amare. Uleiul volatil este compus din mentol, mentonã, mentofuran, carvacrol, timol. Datoritã conţinutului sãu bogat în uleiuri volatile, uleiul de mentă este utilizat nu doar ca medicament, ci şi ca substanţă aromatizantă în industria cosmeticã şi cea alimentarã.

Mentolul produce o uşoarã anestezie a mucoasei gastrice, motiv pentru care preparatele din mentã au acţiune antiemeticã. Menta stimuleazã secreţia şi eliminarea bilei datoritã prezenţei compuşilor flavonoizi. Aceasta mai are proprietãţi antifermentative, dezinfectante – datorate în principal taninurilor – precum şi proprietãţi spasmolitice. Aplicat local, mentolul are efect antiseptic, analgezic şi decongestionant al cãilor respiratorii. Existã anumite studii care aratã cã mentolul are proprietãţi anticancerigene.

Preparatele medicinale din mentã sunt utilizate în tratarea mai multor boli, dintre care enumerăm boala diareicã, bolile vezicii biliare, pentru combaterea greţurilor sau colicilori inclusiv în cazul colonului iritabil. În soluţie diluatã, mentolul poate fi administrat ca antiseptic, analgezic şi decongenstionant în afecţiunile inflamatorii ale nasului, sinusurilor şi cãilor respiratorii.

Pe plan extern, ajută la calmarea iritaţiilor pielii şi a muşcăturilor de insecte. În inhalaţii, este utilizat în tratarea răcelilor şi a gripei.

Menta – Precauţii şi contraindicaţii
Utilizarea frunzelor, proaspete sau uscate, nu prezintă nici un risc. Totuşi, uleiul esenţial trebuie administrat intern doar sub supraveghere medicală.
Uleiul esenţial este contraindicat copiilor mici şi poate exacerba problemele de reflux gastric.
Uleiul şi preparatele de uz extern derivate din mentã nu se aplicã în zona ochilor, deoarece pot duce la fenomene iritativeale mucoasei oculare. Uleiul volatil se va utiliza cu prudenţã, deoarece supradozarea poate duce la apariţia unor fenomene nedorite ca greaţa, vãrsãturi sau alte fenomene toxice.
Ceaiul de mentã nu este indicat în doze mari în ulcerul gastric sauduodenal. Ceaiul nu se va folosi permanent sau pe perioade îndelungate, deoarece produce obişnuinţã.
Nu se recomandă în sarcină şi alăptare.

IEDERA

In scop medicinal se folosesc frunzele verzi de pe lastarii tineri, si rareori mugurii.
Iedera are un continut bogat de saponine, tanini, glicozizi, flavonozide, steroli, minerale si acizi organici. Are efect antimicotic, expectorant, cicatrizant, antiparazitar, antireumatic, antibiotic, antispastic, vasodilatator, antidiareic, febrifug si analgezic.

Preparatele fitoterapeutice pe baza de iedera sub forma de infuzie sau decoct sunt recomandate in boli reumatice, afectiuni nevralgice (nevralgia sciatica, nevralgia cervico-brahiala, intercostala, nevralgia de trigemen), migrena, bronsite, tuse spastica, tulburari menstruale.

Sub forma de infuzie, decoct, spalaturi, proceduri de Herbalsauna si bai locale, compresa sau cataplasma, iedera are efecte benefice in ceea ce priveste reducerea celulitei, in micoze, veruci, luxatii, arsuri si insolatii.

Precautii si contraindicatii
Nu este recomandat sa se depaseasca doza maxim admisa, avand actiune emeto-cataractica, poate duce la intoxicatii, in special la copii.
Planta este toxica, iar consumul ei se recomanda doar sub recomandarea medicului. De asemenea, contactul cu frunzele determina alergie sau iritatii, iar consumul fructelor provoaca varsaturi, tremuraturi, migrene sau diaree.

BUSUIOCUL CERBILOR

Busuiocul cerbilor, Mentha pulegium, este o planta erbacee din familia Lamiaceae. Este una dintre plantele fitoterapeutice utilizate inca din trecut pentru calitatile terapeutice si curative.
Frunzele contin uleiuri volatile care emana o mireasma mentolata, proaspata, odata ce sunt sfaramate. In scop medicinal se folosesc frunzele si florile, care se recolteaza atunci cand jumatate din flori sunt inflorite. Planta este foarte bogata in uleiuri volatile (pulegona, mentona, piperitona) si tanin.
Busuiocul cerbilor are efect carminativ, diaforetic, emenagog (stimuleaza menstruatia), usor sedativ.

Planta poate fi folosit ca insecticid si se utilizeaza si in aromoterapie.

Contraindicatii:
Femeile insarcinate nu trebuie sa foloseasca aceasta planta (in trecut era folosit uleiul volatil de catre femei pentru a provoca avortul).
uleiul volatil din componenta plantei este foarte toxic, de aceea trebuie respectate indicatiile si dozele, alfel exista riscuri de intoxicatie sau chiar moarte.

FRUNZELE DE DAFIN

Frunzele de dafin, cunoscute si sub numele de laur, au o serie de efecte terapeutice pentru sistemul digestiv, pentru aparatul respirator, pentru sanatatea inimii, dar pot fi folosite totodata si pentru ameliorarea durerilor menstruale, pentru mentinerea sanatatii parului sau pentru tinerea la distanta a insectelor.

Amelioreaza afectiunile respiratorii – uleiul esential de dafin, aplicat direct pe zona pieptului, poate reduce simptomele afectiunilor aparatului respirator. Se recomanda lasarea uleiului peste noapte, pentru ca acesta sa actioneze in continuare. Inhalarea vaporilor acestui ulei stimuleaza expectoratia, ameliorand astfel tusea si accelerand procesul de vindecare.

Reduce anxietatea – linalolul este un ingredient activ care se regaseste in frunzele de dafin si care poate reduce nivelul hormonului stresului din organism, mai ales atunci cand este folosit sub forma de aromaterapie.

Contraindicatii consum frunze de dafin
In cantitati reduse, frunzele de dafin nu reprezinta, in general, niciun pericol pentru sanatate. Daca e folosit in scopuri medicale, dafinul ar trebui consumat sub forma de ceai.
In timpul sarcinii si alaptarii este contraindicata folosirea dafinului in scopuri medicinale.

VETRICEA

Ceaiul de vetrice era un produs indispensabil in casele popoarelor europene si este inca utilizat ca antihelmintic si in tratamentul de vanatai externe si cel a inflamatiilor.
Inflorescentele si partile florale cu frunze si ramuri contin 0,2-0,6% ulei volatil format din tanacetona sau β-tuiona, cineol, 1-camfen, borneol, camfor etc.; substante amare cu structura lactonica , eteri enolici, flavonoizi derivati ai luteolinei, gumirezine, tanoizi, acid malic, tartric, acid tanacetumolic, vitamina B1.
Substantele active confera plantei actiune antihelmintica, hipotensiva, antiinflamatoare, antispasmotica, stimulenta si tonica.

Indicatii terapeutice
Uz intern: – afectiuni renale, ascaridoze, avort, boli de stomac, amenoree ;
Uz extern: – matreata, viermi intestinali, luxatii si entorse, reumatism, tratarea bubelor.

Modalitati de folosire

Infuzie combinata
Sub forma de bai fierbinti este extrem de utila pentru combaterea cistitelor cu simptome acute, cum ar fi: mictiuni frecvente, dureri puternice la urinare, incapacitate de control a urinarii, senzatie de durere la nivelul bazinului.
In apa fierbinte de baie sau in sauna umeda Herbalsauna se pune infuzie combinata de vetrice, care are puternice efecte antiinfectioase, antiinflamatoare si antibiotice. Baia va dura 20-30 de minute, dupa care se va sterge foarte rapid pielea, pacientul se va imbraca bine si va sta macar o ora la caldura.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu vetrice
Aceasta planta este contraindicata femeilor insarcinate, femeilor care alapteaza si copiilor sub 12 ani.
Uleiul volatil are un puternic efect iritant gastrointestinal si renal si toxic pentru sistemul nervos central, asa ca se recomanda respecatarea cu strictete a dozelor.
In doze de peste 6 g administrate zilnic, vetricea poate provoca tremuraturi, greata, varsaturi.
In doze de peste 20 g planta sau a 3 ml ulei volatil apar colici puternice abdominale, voma, convulsii puternice epileptiforme, tulburari respiratorii pana la paralizia centrilor respiratori, puls slab si frecvent, colaps, moartea survenind de la cateva zeci de minute pana la 2-3 ore in functie de cantitatea ingerata.
Vetricea interactioneaza cu alcoolul accentuand starea de somnolenta si de ameteala provocate de acesta, asa ca nu este indicat consumul simultan de vetrice si de alcool!

PLANTE TONICE

FRUNZE DE COACAZE NEGRE

Pentru uz fitoterapeutic se culeg nu numai fructele, ci si frunzele, din care se prepara infuzie, dar si decoct, tinctura si extract fluid.
Substante active importante prezente in fructele si frunzele de coacaz: vitamina C – in cantitate foarte mare, proteine, acizi organici, saruri minerale (calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu), vitamine (B1, B2, si B6), flavonoizi, pectine, taninuri, ulei esential, pectina si emulsina.

Coacazele au proprietati depurative, sudorifice, stomahice, antireumatice, antiinfectioase si cicatrizante.

Infuzia din frunze de coacaz este benefica in simptomele premenstruale, edeme, migrene, tuse convulsiva, guta, boli reumatice, boli cardiovasculare si febra, iar sub forma de comprese aplicate local pot trata cu succes intepaturile de insecte, plagile si fisurile cutanate.

URZICA

De la urzica se utilizeaza frunzele recoltate cu mana protejata cu manusi. Este foarte important ca ele sa fie culese de la plantele foarte tinere. Urzica este o planta bogata in substante proteice si glucidice, steroli, ulei volatil, acid acetic, acid formic, vitaminele A, B2, C si K, saruri minerale. De asemenea, urzicile contin histamina, urme de acid formic si o toxina inca incomplet identificata despre care se stie totusi ca este raspunzatoare pentru efectul urticant la nivelul pielii.

Urzica are valoroase proprietati diuretice. Extractele de urzica favorizeaza transferul acidului uric din tesuturi in circulatia sanguina si cresc sansele de eliminare a acidului uric prin urina.
Exista studii care sugereaza faptul ca extractele din frunze de urzica au proprietati antialergice. In medicina traditionala se considera ca urzica are proprietati hemostatice, astringente, antidiareice, antiinflamatoare, cicatrizante, hipoglicemiante, antianemice si remineralizante.
Efectele benefice isi gasesc aplicatia terapeutica in afectiunile metabolice, afectiunile reumatismale, in special guta, precum si in unele cazuri de litiaza renala.

Studiile stiintifice arata ca extractele din radacina de urzica au efecte favorabile in hipertrofia benigna de prostata si afectiuni alergice cum ar fi de exemplu rinita alergica.

In fitoterapia traditionala, preparatele pe baza de urzica sunt prescrise in afectiuni cum ar fi plagile atone, ulcerele varicoase sau hemoroizii.

Administrare:
Infuzia pentru uz extern se prepara din 50 g de frunze la 1 litru de apa si se aplica sub forma de spalaturi, bai sau comprese.

Precautii si contraindicatii
Culegerea urzicilor se va face cu precautiile necesare pentru a evita fenomenele neplacute in urma contactului pielii cu planta.
Nu se vor folosi ca materie prima pentru preparate fitoterapeutice urzicile mature, deoarece toxinele care rezista chiar la fierbere pot produce iritatii la nivelul tegumentelor, al mucoasei gastrice si al mucoasei cailor urinare.
Preparatele din urzica nu se administreaza la copiii sub doi ani, la femei in timpul sarcinii sau alaptarii.

PAPADIA

In scop medicinal, se recolteaza radacina si frunzele, care sunt uscate pentru a fi folosite la infuzii, extracte buvabile si capsule.
Radacina si frunzele sunt bogate in fructoza si insulina; contin principii active (lactone sesquiterpenice), acizi fenolici si steroli. Frunzele au in compozitia lor si flavonoide, saruri de potasiu si cumarine.

Preparatele din papadie au actiune depurativa, detoxifianta, remineralizanta, stomahica, hepatica, colagoga, calmanta, sedativa.
Preparatele pe baza de papadie sunt recomandate in caz de dischinezii biliare, dispepsii, colopatii, hepatite acute si cronice, ciroza hepatica, litiaza biliara, microlitiaza renala, detoxifiere, reumatism, ulcere aftoase, gastrita.

Papadia – Precautii si contraindicatii
Nu utilizati papadia pentru a imbunatati secretia biliara fara recomandarea unui medic, deoarece problema poate fi de fapt un blocaj sever al cailor biliare, afectiune pentru care papadia este contraindicata.

MARGARETA

Flori de primavara-vara, margaretele au proprietati antiseptice, coagulante, analgezice si antiinflamatoare, fiind utilizate in terapia populara pentru tratarea racelilor, afectiunilor oculare, hemo­roizilor si viermilor in­testinali.